„Handbag” este o comedie neagră, care îmbină umorul britanic clasic al lui Oscar Wilde cu umorul britanic contemporan, licenţios şi îndrăzneţ; o piesă despre lupta noastră nesfârşită de a afla cine suntem şi ce ne dorim cu adevărat. În Londra zilelor noastre, un cuplu de lesbiene şi un cuplu de homosexuali hotărăsc să aibă un copil împreună, pe care să-l crească în sânul excesiv de drăgăstos al celor doi tătici şi al celor două mămici. În acelasi timp, urmărim Londra zilelor victoriene, unde personajul principal al operei lui Wilde – „Importanţa de a fi onest”, tocmai s-a născut şi a fost pasat corespunzător Dădacei din dotare, Prism. Deşi sunt o sută de ani între cele două societăţi, Ravenhill ne arată că ajungem să fim „gravaţi” în sistemul din care facem parte, că dezvoltăm un soi de orbire în faţa normei, indiferent dacă vorbim de o lume libertină a secolului nostru sau de cea rigida a victorienilor. Şi singurii care pot zdruncina gravura perfectă a sistemului sunt cei din afara ei, scursura societăţii, aceia pe care îi ocolim. Dar ei, la randul lor, sunt nişte oameni neterminaţi, ei pot doar zdruncina, nu şi repara. Cei doi bebeluşi se nasc în mijlocul acestei mari orbiri a responsabilităţii şi a normei sociale. E cinic, e comic, e trist, e confuz, e sexual, e important, e intim, e sincer, e ca şi cum ai cotrobăi în geanta altcuiva.
