Roald Dahl este unul dintre cei mai importanţi povestitori ai secolului XX. Willy Wonka şi fabrica de ciocolată, Matilda, Vrăjitoarele, James şi piersica uriaşă, Uriaşul cel Bun şi Prietenos‘ sunt numai câteva din titlurile care l-au făcut celebru şi care au fost deja ecranizate. În povestirile sale pentru copiii, aceştia au rolul central, iar intriga se subordonează viziunii lor asupra lumii, o lume văzută de la înălţimea de un metru… De la înălţimea asta viaţa nu e deloc uşoară; ea le poate părea aşa unor adulţi care, cu prea mare uşurinţă decid că problemele unui copil sunt ”mofturi”, ”fiţe” sau ”copilării”. Problemele unui copil, însă, sunt la fel de serioase ca şi ale noastre. Să-l luăm, de exemplu, pe George: bunica lui e vrăjitoare. Cine, în lumea asta, i-ar putea spune cum se procedează în asemenea cazuri? Cum să se descurce un copil lăsat singur în casă cu o vrăjitoare? O mostră din dialogul lor cred că e suficient de elocventă: “Bunica: Ştii care-i problema ta? Creşti prea repede; băieţii care cresc prea repede ajung proşti şi leneşi. George: (…) Ce marfă proastă e doctoria asta… De patru ori pe zi ia câte o lingura şi n-o ajută cu nimic. Păi scopul medicinei este să facă oamenii bine. Dacă nu-i face bine, e degeaba… ŞTIU !!! Ştiu exact ce trebuie făcut: o doctorie nouă. O doctorie atât de fantastică şi de extraordinară şi de… de bună, încât, ori se vindecă de tot, ori se curăţă. O doctorie magică! Mai am o oră… E de-ajuns.” De-aici începe povestea noastră. Va reuşi George să facă o doctorie ”magică”? Şi ce efecte va avea ea?
